Ce gust are uleiul din ficat de cod? De fugă aromatizată

Reprezentativ

Astăzi, a avut loc o conferinţă care a abordat diverse teme, cum ar fi sistemul imunitar al copilului, microbii (şi de ce nu sunt eficiente mesajele cu „distruge 99% dintre bacterii” deoarece avem nevoie de aceste bacterii), despre vaccin şi suplimentele cu vitamine. Nu despre asta am ales să scriu, ci despre mostrele pe care le-am primit în urma evenimentului, şi anume „chestii gumate” cu ulei din ficat de cod. Uleiul din peşte şi uleiul din ficat de cod sunt cunoscute pentru conţinutul lor de acizi graşi esenţiali de Omega 3.

Însă, nici despre ce conţin ele sau despre importanţa lor nu am ales să scriu. Este prima dată pentru mine când mănânc „chestii gumate” cu ulei din ficat de cod sau orice fel de siropuri sau drops-uri cu ulei de peşte.

Prin urmare, imaginează-ţi următoarea imagine:

Ai în mâna stângă (dacă eşti stângaci/-e) sau în mâna dreaptă (dacă eşti dreptaci/-e) o conservă cu sardine în ulei. Atenţie, nu în sos tomat, în ulei.

Cu cealaltă mână liberă (oricare ar fi ea) iei între buricele degetelor cât zahăr poţi cuprinde şi îl vei turna peste sardine.

Nu am terminat!

Tot cu cealaltă mână liberă, după ce ai scăpat de zahăr, vei lua o lingură plină şi cu vârf, şi cu zeamă de portocală. Apoi, vei turna peste baiţul din ulei (în care se află şi sardinele) cu zahăr.

Acum, vei amesteca şi poţi mânca.

Întrebarea e:

Poţi mânca?

Dacă deja ai văzut, mental, şi câteva stele verzi sau ţi se pare că se învârte scaunul (cu tine) pe care stai acum, imaginează-ţi câte scaune se vor învârti cu copilul care tocmai a mâncat asta. Nu contest calitatea şi importanţa vitală ale uleiului din peşte sau din ficat de cod, ci doar reţeta sa mă fascinează!

În fine, aromele cu lamaie (da, există şi asta, din păcate) şi cu portocală chiar (nu) îmi ajută papilele gustative.

Sursă foto: 123rf

 

Reclame

8 mituri demontate pentru parintii care nu-si vaccineaza copiii (Partea 1)

Reprezentativ

Dezinformarea cu privire la efectele vaccinarii poate provoca anxietate in randul parintilor. Desi sunt multe studii care au demonstrat, cu timpul, ca nu exista nicio legatura intre vaccinare si aparitia autismului, acest lucru pare sa fie bine impregnant in gandurile mai multor parinti. Pe de alta parte, este cu atat mai frustrant pentru un parinte atunci cand medicul respinge ingrijorarile sale sau nu-i raspunde la toate intrebarile acestuia referitor la efectele vaccinarii.

Se merge pe premisa „eu te-am facut, eu te omor”?

Daca ai ales refuzarea vaccinarii copilului si, implicit, refuzarea dreptului la viata al copilului tau, nu inseamna ca ai dat la o parte riscurile la care este expus cel mic. Aminteste-ti ca inca ii ma dai medicamente luate dupa ureche. Si inca o sa-i mai dai. Ceea ce se cheama ipocrizie atunci cand spui clar si raspicat ca iti pasa de sanatatea copilului tau, dar de fapt, este vorba despre acelasi cerc vicios. Partea neplacuta a acestei situatii este ca, nu tu te invarti in acest cerc periculos, ci impingi pe altcineva in locul tau. Dar cum nu este persoana ta in joc, nu ai cum sa stii cum este să te pui in pielea celuilalt.

Un copil nefericit este cel pe care il abuzezi verbal, fizic, emotional, sexual, fara sa mai prinda momentul in care sa-ti spuna ca nu ai voie sa-i faci asta.

Un copil nefericit este un copil neglijat, fara sa-ti ceara sa-l neglijezi.

Si, pe langa toate acestea, un copil nefericit este cel caruia i-ai luat sanatatea, fara sa ti-o daruiasca el.

Ce este adevar si ce este pura fictiune?

Parintii au nevoie sa stie ca vaccinul poate avea si efecte secundare, ca oricare alt tratament medicamentos. Insa, de la efectele de scurta durata pana la exagerarea lor nefireasca nu este decat un singur pas.

Vaccinarea copilului pentru a-l proteja de riscurile unor boli poate cauza efecte pe termen scurt, cum ar fi roseata, umflarea in locul injectarii, febra sau eruptie cutanata. Insa, cele mai serioase simptome in urma vaccinarii, cum ar fi reactiile alergice, se intampla in cele mai rare dintre cazuri, potrivit Parents.

Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA estimeaza ca riscul de a face o reactie alergica serioasa in urma vaccinarii este una la un milion de doze.

„Exista, uneori, o parte din adevar in ingrijorarile parintilor, chiar daca au inteles gresit cateva lucruri” explica dr. Neal Halsey, medic pediatru si director al Institutului pentru Siguranta Vaccinarii din cadrul Universitatii Johns Hopkins, Baltimore, SUA.

Parintele este ingrijorat ca „majoritatea vaccinurilor vor distruge sistemul imunitar al copilului”

Care este adevarul?

Antigenii fac parte din compozitia vaccinului care va ajuta sistemul imunitar sa-si construiasca anticorpi care, la randul lor, vor lupta impotriva infectiilor. Totalul de antigeni pe care un copil il primeste, in prezent, in urma vaccinarii (chiar si in urma celor combinate) reprezinta o parte/o fractiune din totalul pe care obisnuia un copil sa-l primeasca.

„Desi sunt specialist in boli infectioase, nu am identificat o infectie dupa ce copilul a avut toate tipurile de vaccin efectuate in cele doua, patru, respectiv sase luni de viata, ceea ce ar fi trebuit sa se intample daca sistemul imunitar al copilului chiar ar fi fost distrus”, a explicat dr. Mark Sawyer, profesor al clinicii de pediatrie din cadrul Universitatii de Medicina San Diego din California.

Parintele este ingrijorat ca „sistemul imunitar al copilului este nedezvoltat si de aceea amana imunizarea sa sau copilul le va face pe cele mai importante”

Care este adevarul?

„Este unul dintre cele mai gresit intelese aspecte referitoare la vaccin”, este de parere medicul pediatru, dr. Halsey. In cazul rujeolei, intarzierea vacinarii chiar si pana la trei luni, poate creste riscul convulsiilor febrile. Nu exista o dovada clara ca vaccinul amanat este mult mai potrivit. Programul national de vaccinare este realizat in asa fel incat sa asigure cea mai buna protectie a sanatatii copilului. In practica, multi specialisti in boli infectioase si epidemiologi din cadrul CDC, spitalelor si universitatilor din America au examinat si au cercetat cu atentie ce presupune vaccinarea inainte de a da recomandari.

Parintele este ingrijorat ca „vacinul contine substante periculoase cum ar fi mercurul, aluminiul, formaldehida si antigel”

Care este adevarul?

In general, vaccinurile contin apa in care s-au adaugat antigeni, dar se poate adauga, suplimentar, ingrediente care sa stabilizeze aceasta solutie sau sa-i creasca eficacitatea.

Parintii se ingrijoreaza de faptul ca anumite vaccinuri contin tiomersal.

Tiomersalul contine mercur aproape 49% din greutatea sa. Insa, in organism acesta este metabolizat in etilmercur si tiosalicilat. Nu contine metilmercur, o substanta cu efecte toxice asupra sanatatii omului. Tiomersalul este continut de serurile anti-venin, in preparatia imunoglobulinelor, in solutiile dezinfectante pentru uz oftalmologic si nazal, plus in cerneala pentru tatuaje.

„Cercetatorii cunosc faptul ca etilmercurul nu este acumulat in organism, spre deosebire de metilmercur, o neurotoxina gasita in anumite tipuri de peste. Din 2001, ca precautie, tiomersalul s-a retras din compozitia vaccinurilor. Chiar daca mai exista vaccinuri care contin aceasta substanta pentru a spori eficienta, sunt disponibile si vaccinuri, intr-o singura doza, fara tiomersal”, a explicat medicul pediatru.

Vaccinul contine sare de aluminiu, fiind folosita pentru a spori reactia imunitara a organismului, pentru a stimula mai bine productia de anticorpi ai organismului si pentru o mai buna eficacitate a vaccinului. Desi aluminiul poate cauza roseata sau umflare in zona injectarii, cantitatea mica de aluminiu in compozitia vaccinului, in comparatie cu cantitatea mai mare de aluminiu gasita in laptele mamar, laptele praf sau alte produse, nu are efecte pe termen lung si a fost folosita in anumite tipuri de vaccin inca din 1930.

„Il gasim in apa, in tipurile de soluri (pamant), in aer. Vrei sa parasesti planeta pentru a nu te mai expune?”, este de parere dr. Ari Brown, medic pediatru, Texas.

Urmele de formaldehida poate fi gasita si in compozitia vaccinurilor, dar se gaseste de 100 de ori in cantitati mai mici in comparatie cu cantitatea de formaldehida pe care o preluam din alte surse, cum ar fi fructele, de pilda. „Chiar si organismul nostru produce, in mod natural, mai multa formaldehida decat exista in compozitia vaccinului”, explica medicul pediatru.

Cateva ingrediente pot prezenta riscuri. Antibioticele, cum ar fi neomicina, se folosea pentru a preveni cresterea bacteriilor in anumite vaccinuri, iar gelatina care era utilizata pentru a nu se degrada, cu timpul, compozitia vaccinului poate provoca reactii anafilactice rare, fiind vorba de una sau doua cazuri la un milion de doze. Anumite vaccinuri pot contine urme de proteina din ou, dar studii recente au aratat ca, in continuare, chiar si copiii cu alergie la oua pot primi astfel de vaccin.

Cat despre antigel, nu este vorba despre vaccin. Parintii pot confunda denumirile chimice cu ingredientele care sunt utilizate in compozitia vaccinului, in urma procesului de fabricatie.

Parintele este ingrijorat ca „vaccinarea nu are niciun efect, dovada fiind vaccinul antigripal de anul trecut”

Care este adevarul?

Intre 85 si 95% dintre vaccinuri sunt eficiente si productive. In fiecare an, specialisti in boli infectioase din toata lumea se intalnesc pentru a prezice care dintre tulpini (ale bacteriilor) sunt susceptibile sa circule in urmatorul sezon gripal. Eficacitatea vaccinului depinde de tulpinile pe care acestia le aleg si cateodata se poate intampla sa aleaga gresit. Sezonul antigripal trecut a avut eficacitate doar 23% (in SUA). Cercetarile arata ca vaccinarea poate reduce riscul cu aproape 50 sau 60% atunci cand tulpinile (bacteriilor) sunt alese corespunzator, conform Parents.

Sursa foto:123rf

Când mintea-i o cutie de chibrituri

Reprezentativ

Am întâlnit persoane, de-a lungul timpului, cu multă minte. Cu multă cultură generală şi cu multe ieşiri la activ prin toată lumea, dar în primul rând inteligenţi. M-am întrebat: de ce nu sunt îndeajuns toate aceste lucruri? Ce anume lipseşte? Pe o scală de la 1 la 10, cât de importantă e raţiunea atunci când EQ-ul este… praf? Raţiunea nu i-a ajutat cu nimic, nici cultura generală, nici toate cărţile citite. Poţi avea toate lucrurile acestea, poate şi în plus, însă tot să nu ştii cum să interacţionezi în mediul înconjurător şi în relaţiile tale. Poţi să ştii toate enciclopediile din lume, dar când mintea ţi-e încuiată, ca o cutie de chibrituri, nu ai rezolvat nimic. Pe de altă parte, mai rău este atunci când nu ai nimic dintre cele de mai sus şi nici inteligenţă emoţională. 

Şi mă întorc la experienţele trăite, de-a lungul timpului, de fiecare dintre noi. Percepem, de mici copii, anumite situaţii şi ajungem să le vedem într-un fel. Te poate schimba mediul înconjurător doar dacă îţi dai voie să ţi se întâmple asta. Sunt persoane care o iau de la capăt de fiecare dată, după fiecare situaţie plăcută sau mai puţin plăcută, iar alţi oameni aleg să se închidă de tot, puţin câte puţin, transformându-se în plăci dure din marmură.

Vestea bună e că fiecare experienţă de viaţă e unică. Nimic nu se întâmplă la fel şi niciun individ nu se aseamănă cu altul, cu atât mai mult cu cât evoluţia să poată aibă loc. Nu eşti de vină pentru ce ţi s-a întâmplat, aşa cum nici celălat nu are vreo vină pentru ce i s-a întâmplat. Dar cum copiii încă nu ştiu să aleagă, pentru că sunt mici şi pentru că încă sunt fragili şi modelabili, la vârsta adultă deja ştii ce să alegi între bine şi rău. Tot ce ai şi ce am nevoie este conştientizarea. Tu alegi şi eu aleg dacă ceea ce se întâmplă pozitiv şi negativ în jur te afectează şi mă afectează. Fie alegi un singur drum, cel în care ai o cutie de chibrituri, fie îţi aminteşti că lucrurile, oamenii şi timpurile de acum sunt diferite şi unice.

Scriu, în momentul de faţă, dintr-o cafenea. În spatele meu este o doamnă, trecută de 70 de ani, care vine în fiecare duminică aici şi citeşte ziarul, până să plece la lucru. Mi-a povestit, cu o altă ocazie, că pe lângă faptul că e pensionară, mai lucrează încă trei, patru ore la Spitalul Fundeni. Nu ştiu cum s-au nimerit subiectele de discuţie şi ne oprim, dintr-o data, fiecare din ceea ce făcea la masa proprie.

Îmi povesteşte despre nepoata ei, acum căsătorită şi cu copii. I-a dat un sfat, să nu încerce să urmeze aceeaşi atitudine ca a tatălui ei, care o bătea în copilărie. Are 70 de ani doamna din faţa mea, acum, şi o minte deschisă. Îmi spune cum au fost alte vremuri cu setul lor de principii, dar acum sunt alte vremuri, cu alte sfaturi de urmat. Vrea să vadă tinerii cum râd mai mult. Are 70 de ani şi timpul ei nu s-a oprit în loc.

E nevoie de ajutor câteodată, indiferent că eşti functional sau disfunctional, indiferent că este o problemă majoră la care te gândeşti ori sunt nimicuri. Ţin minte, la 20 de ani, când am am stat de vorbă prima dată cu un psihoterapeut. Din cutia mea de chibrituri, am scos câteva beţişoare şi mi-am făcut cărări cât mai multe pentru o viziune cât mai clară. Ce a fost foarte rău a ars în focul a cel puţin jumătate dintre beţişoare. Mi-au mai rămas câteva chibrituri, rămâne de văzut ce se va întâmpla şi cu ele.

Fă-ţi un prieten sau o prietenă terapeut. Nu ştii niciodată ce poţi afla nou, chiar dacă ai crezut până acum că le ştii pe toate.

Sursa foto: 123rf

Nu-l striga pe Alde Mărțişor. Atenție: a nu se lăsa la îndemâna copiilor*

Reprezentativ

28 februarie, Parcul Drumul Taberei, eu, lume, o feblețe de pungă cu popcorn cu caşcaval, tot eu, potecă asfaltată, bucurie în natură. Zic „vreau să mă pun şi eu pe o bancă”, zic „să mănânc şi eu până să încep şcoala”, caut cu privirea un locşor doar pentru mine şi mă uit, ba în stânga, ba în dreapta, văd ă-hăă colo pe mini insuliță, cum îi spun eu, idealul unei bănci pe care ți-ai dori să-l întâlneşti atunci când mai ieşi de la magazin cu bagajele în mână şi nu ai unde să ți le potriveşti sau să mai pui din ele în geantă.

O ceată de oameni albaştri, nu din Avatar, nu Ştrumfi, stau în mijlocul parcului, uitându-se când între ei, când la trecători. „Nu călcați pe iarbă”, scrie pe tăbliță şi zic „eeeeeee, păi, pe unde să mai trec şi eu? Că drumul e pavat cu albăstrele, zic, doar nu o să le calc pe ele”.

Ca într-un joc de Mario, zic, am trecut de obstacolul cu iarba (Level 1) şi trec la runda a doua. Îmi ies în cale două personaje, o să le zic Alde cutare şi Alde cutare, îmi oferă un coş minunat-tradițional-partidiresc** cu mărțişoare ambalate frumos în fel de fel de simboluri, cu trifoi de exemplu, să-mi poarte noroc.

  • Şi cât costă? zic eu
  • Nu costă nimic, este GRATUIT! Dacă suni acum, vei primi GRATUIT al doilea set de mărțişor! ( Nu, chestia cu teleshoppingul am inventat-o acum.)
  • Îl întreb pe Alde cutare „dar ce eveniment este acesta?”
  • Este, aşa, de 1 Martie. (Mă ruşinez) dar mai multe poate să îți spună Femeia-Alde cutare (cineva cu funcție).
  • Doamna trece, apele rămân.
  • Zic „doamna este cam ocupată, probabil o să-mi povestească altă dată”

Nu ştiu cum se face, dar am lăsat deoparte mărțişorul Alde Coşar şi l-am prins pe Alde Pisoi (dovadă în fotografie), am mai scris, orice să fie cu şi despre pisici.

Am trecut şi de runda a doua, iar idealul meu de bancă într-un parc a rămas neatins. Soare, lume, gălagie.

„E mulți acolo, sunt toți în salopetă, am crezut că-s muncitori” îi povesteşte, în grabă, şoțul nedumerit soției sale, ambii la o vârstă înaintată.

Copii mici, mari, tineri, bătrâni, pe poteci. Înapoia lor, stau cuprinşi de o bucurie imensă oamenii în albastru care strigă într-un cor „Ura!”. Îmbrățişări şi zâmbete, toate cu ocazia viitorului 1 Martie.

Trec cărucioarele cu bebeluşi şi bebeluşe, se aude un scâncet de la unul dintre ei. Mama, tânără, voinică îl linişteşte de îndată.

„Da, mami, sunt oameni penibili acolo, hai să plecăm de lângă ei”.

Eh, eu nu o să le zic nici Salopetele Albastre, nici oamenii penibili. Pentru mine rămâne, aşa cum îmi place mie să spun, Alde cutare.

Lumea nu mai circulă pe poteci, dar mă uit în spate, la marea albastră.

Zic „bre, voi n-ați mai plecat?”

Pentru (*), avertismentul nu-mi aparține.

Pentru (**), cuvântul e de-al meu.

22 de ani de minciună

Reprezentativ

Ştiu, pare o viaţă de om pentru cineva de vârsta mea, pare un sfert de viaţă pentru o altă persoană sau chiar jumătate din viaţă pentru alţii. Creşti şi îţi manevrezi timpul în funcţie de zona ta de confort, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile pe care le implică ea. Dar am ajuns, se pare, în primul meu an la Master.

Ceva s-a întâmplat în mine şi cu mine. Scriu, cu toată sinceritatea, că am crezut aproape toată viaţa mea (până anul trecut) un lucru. Am crezut cu toată fiinţa mea şi nu m-am îndoit de nimic, ba mai mult decât atât, nici măcar nu m-am gândit la asta, dar de!, trebuie să auzi şi ce nu trebuie să auzi.

Am crezut că toţi românii mănâncă ce mănânc şi eu…

Nu am ştiut o clipă că doar în zona mea se mănâncă, cineva mi-a atras atenţia la aspectul ăsta.

Ce e atât de amuzant să mănânci piftie cu sarmale? Eu încă nu cred sau nu pot să cred că mănânc doar eu şi alţi confraţi de-ai mei olteni. Am simţit până nu demult că sarmalele ÎMPREUNĂ cu piftia, nu individual, creează o părticică din logo-ul, emblema, demnitatea, tradiţionalitatea mâncării româneşti.

Vă rog, măcar pentru prima dată (şi ultima) să încercaţi să le gustaţi pe surorile bucatelor tradiţionale, fără de care nu se poate viziona o masă de sărbători, fără de care niciuna dintre ele nu poate trăi (mestecată) fără cealaltă. Sunt surori de carne.

Sarmalele fără piftie arată ca noaptea fără stele, ca semaforul roşu fără roşu, ca nunta fără mireasă, ca PSD fără banii bugetarilor şi etc. etc.

Bifează încă un lucru inedit pe lista ta de dezvoltare personală 2019, acela de a mânca sarmale cu piftie. Îţi scriu, nu vei regreta nimic.

Poftă bună!

Sursă foto: foodstory.stirileprotv.ro